Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele,
precum și cu alte biserici din aproape toată Europa în
timpul perioadei
medievale, începând cu secolul al
XII-lea și încheind cu anii 1500.
Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere
arhitecturale gotice acoperă perioada 1140- 1500, fiind construite din România până
în Portugalia și
din Slovenia până
în Norvegia, Suedia și Finlanda.
A fost precedată de arhitectura romanică și a fost
succedată de arhitectura renascentistă, o transformare
a stilului
romanic, odată cu Renașterea,
începută în Florența secolului al XV-lea.
Două
dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc
frânt, sau ogiva,
care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice alestilului
romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea
element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă
omniprezent, esterozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât
și în alte forme ornamentale.
Stilul gotic este
o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă
dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost
faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea
abundenței detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile
gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.
În Anglia, la
începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o
re-evaluare și o nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită gotic renăscut (conform
termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri
memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut
după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai târziu, la
sfârșitul aceluiași secol și începutul secolului 20,
arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând
opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale
lumii, așa cum fi Canada, Filipine, Germania,India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii și Ungaria.
Origine:
Stilul care
ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase
odată cu construcția numită Saint Denis Basilica,
biserica abației bisericii din Saint-Denis,
din apropierea Parisului,
caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui
Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o
clădire de o verticalitate și liniaritate impunătoare. Asfel, fațada bazilicii a
fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai
târziu.
Către
mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își
face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii
veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă
"barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți
"barbari" ai sfîrșitului antichității.În realitate, arta gotică a dat
Europei capodopere comparabile cu cele
mai mari creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților
secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită ferestrelor puține
și înguste. Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială romanicului
prin două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc boutant).Bolta semicirculară
este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care
presiunea verticală este mult mai redusă.Meșterii înălțau pe patru coloane,
dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este
susținut de două coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de
arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin
încrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei.
Arcurile de susținere, cealalta invenție, sprijină, din exterior, peretii
înalți ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa
presiunea laterală a bolților. Aceste soluții au îngăduit o nouă organizare a
spațiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai raspandit. Una dintre
gloriile catedralelor gotice este turnul de înălțime amețitoare, al cărui varf
împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele
dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia
catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe
domeniul regal. Cea dintâi este biserica abațială de la Saint-Denis din Paris,
inălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui
Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru
catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a
doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă
admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua este catedrala
din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare
monument gotic din Franta.În sfârșit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din
Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței. În
Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influențat de monumentele franceze. Cele
mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg.
Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu
trei nave de înălțimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este
masivitatea lor, necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici
sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury.Și Spania stă sub
influența goticului francez, adus de pelerinii sositi în Peninsula Iberică de
dincolo de Munții Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar mai ales la
catedralele din Burgos si Toledo.În sfârșit,Italia rămâne refractară
inovațiilor gotice,datorită puternicei rezistențe a influențtelor bizantine.
Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din
Milano,înălțat pe parcursul a cinci secole,al doilea mare monument religios din
lumea creștină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma.În schimb, Italia, mai mult
decat orice altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura
civilă.Zeci de palate comunale din orașele italiene preiau elementele stilului,
ce le oferă eleganță și armonie.Printre cele mai faimoase edificii civile se
număra Palatul Dogilor din Veneția și admirabila "Casa de aur" (Ca
d'Oro) aflată în aceeași cetate din lagună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu