Johan Huizinga(1872-1945) este
considerat un clasic al istoriei culturii si filozofiei istoriei. Cele
mai cunoscute carti ale sale sunt : "Amurgul Evului Mediu", "Erasmus",
"Homo ludens". titlul ultimului volum este in limba latina, intraducere
inseamna "Omul care se joaca" sau " omul ca fiinta careia ii este
caracteristic jocul".
In opera aceasta este descrisa joaca in toate felurile ei. Naratorul isi
exprima punctul de vedere, aceasta opera fiind o definitie complexa a
jocului: "Jocul este o functie plina de talc" "Unii cred ca au putut
definii originea jocului ca o descarcare a unui surplus de forta
vitala" "jocul satisface o nevoie de destindere" , altii cred ca
jocul este "o drenare nevinovata a unor porniri daunatoare sau ca
umplere a timpului sau ca o visare catre viitor, ceea ce in joc, cu
ajutorul imaginatiei , putem avea
In prima secventa, naratorul face o paralele intre joaca omului si cea a
catelusilor, jocul fiind ceva pur instinctiv, copilaresc si plin de
bucurii. Naratorul explica faptul ca pe acesti catelusi nu i-a invatat
nimeni sa se joace asa cum o fac ei, dar "animalele se joaca intocmai
ca si oamenii". Aceasta paralela reda jocul exact asa cum e el: cu
reguli, cu veselii, cu zbenguieli.
In urmatoarea secventa, naratorul incepe si termina punand intrebari fara raspunsuri.
Eseul este bun dar are mici greseli si undeva nu este continuat , mai exact la " putem avea..."
RăspundețiȘtergere