Johan Huizinga (n. 7 decembrie 1872, Groningen;
d. 1 februarie 1945, De Steeg lângă Arnheim), este un istoric, profesor și
eseist olandez. A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig,
afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. În 1897–1905 predă
istoria la o școală din Haarlem.
După succesul înregistrat cu volumul Originile orașului Haarlem (1905),
este numit profesor de istorie medievală și contemporană la Universitatea
din Groningen.
Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. În 1938
este ales vicepreședinte al Comitetului internațional pentru cooperare
intelectuală al Ligii Națiunilor. Arestat de naziști în
1941, este eliberat în 1942, dar i se interzice să revină la Leiden. Moare
la De Steeg, în februarie 1945.
Cărți publicate
- · Originile orasului Haarlem, 1905
- · Amurgul Evului Mediu, 1919
- · Erasmus, 1924
- · Explorări în istoria civilizației, 1929
- · Criza civilizației, 1935
- · Homo ludens, 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu