DOINA

Doina este o creatie lirica vocala sau instrumentala, specifica poporului roman, in care interpretul isi exprima in mod direct sentimentele de dor, de jale, de instrainare, de revolta, de iubire, ura,regret,etc.
Caracteristici:

• are caracter anonim
• are caracter oral
• are caracter colectiv
• are caracter sincretic(se imbina muica, poezia si dansul)

Trasaturi

- exprima direct, profund si intens o varietate de sentimente, idei, aspiratii;

-au o tematica variata;

-se inspira din viata poporului roman, reflecta comunicarea omului cu natura, atitudinea omului fata de viata, de moarte, fata de scurgerea timpului

Exemple de Doine: 

A

    Ai, hai și iară hai

    Alba de la munte

    Altarul mănăstirii Putna

    Andrii-Popa

    Antologie de folclor din Maramureș/Cântece de leagăn

    Aolică, daolică

    Astă lume nu-i a me

    Auzit-am din bătrâni

    Așa-mi vine câte-un dor

B

    Baba Cloanța

    Bobii

    Bolnavul

    Bună sara, oameni buni

    Buruiana de leac

    Bădiță, de dorul tău

    Bătrânețe, haine grele

C

    Care fată-și lasă satul

    Ceasul rău

    Cine iubește și lasă2

    Cine scutură roua?

    Cinel-cinel

    Ciobanul

    Ciocoiul

    Codrul

    Colo-n jos, într-ale verz’

    Copila

    Copila murind

    Corbul (Alecsandri)

    Crai-nou

    Cruciță din trii molidz

    Cucul 1

    Cucul 2

    Cucul 3

    Cucul 4

    Cucul 5

    Cucul 6

    Cucule, pasăre mândră

    Când eram io tânăr prunc

    Cântec ostășesc (Alecsandri)

    Cântecul călugărului

    Cântecul plugarului

    Cântecul răzeșului

    Cântic haiducesc

    Călărețul

    Cătana

    Cătunie blătămată

    Cătănie, jug de fier

D

    De-aș muri primăvara

    Despărțirea

    Doina (Alecsandri)

    Doina (variantă Alecsandri)

    Doina haiducească 1

    Doina haiducească 2

    Doina haiducească 3

    Doina haiducească 4

    Doina iubirii

    Doina oltenească 1

    Doina oltenească 2

    Doina oltenească 3

    Doina oltenească 4

    Doina oltenească 5

    Doina voinicească 1

    Doina voinicească 2

    Doina voinicească 3

    Doina voinicească 4

    Doina voinicească 5

    Doina voinicească 6

    Doina voinicească 7

    Doină (Negri)

    Dorul (Alecsandri)

    Dorul (Alecsandri, 2)

    Dorul (Alecsandri, 3)

    Dorul de țară

    Dorul româncei

    Dragoste

    Drumul la deal...

    Dusu-s-a badița

F

    Fata ardeleancă

    Fiică mică de-mpăratu

    Florea Șchiopan

    Floricica

    Floricică-n foi albastră

    Foc te bată, lume-amară

    Foc, focșăraiu meu

    Focu bată, bine-i fată

    Fost-am tânăr și zglobiu

    Fratele (Alecsandri)

    Fratele răzneț

    Frundză verde ruptă-n dzăce

    Frundză verde și una

    Frunză verde lemn uscat

    Frunză verde, foaie lată

    Fântâna cu doi brazi

    Fă-ți, mândrior, casă nouă

    Făt-Logofăt

G

    Groza

H

    Haidulul rănit

    Hora (Alecsandri)

    Hâtrul bătrîn

I

    Inima-n mine nu-i bună

    Iubirile

L

    La curțile dorului

    La fântână, la izvor

    Lelea vitează

    Lena

L cont.

    Lunca țipă, lunca zbiară

M

    Maghiara

    Mehedințeanul

    Mormântul (Alecsandri)

    Mândra Lița

    Mândruliță de la munte

    Mândră floare-i norocu

    Măi bădiță, floare dulce

    Măi mândruț cu cușmă neagră

N

    Nevasta

    Nevasta bolnavă

    Nevasta care-i frumoasă

    Nevasta tâlharului

    Nu fii, mândru, supărat

    Nu mă bate, Doamne, rău

O

    Olteanul

    Oltul (Alecsandri)

    Omul urât

P

    Pe cărare de-a dreapta

    Plângerea țării

    Prutul (Alecsandri)

    Puica bălăioară

    Pădurice de znicele

    Pănt-un dor, mânca-l-ar focu

S

    Sora contrabandierului

    Sora și hoțul

    Spune, mândro

    Strigoiul

    Strunga

    Străinul (Alecsandri)

    Sub creangă de tufă verde

    Sună pietricica-n vale

T

    Trandafirul (Alecsandri)

    Trimăs-o-mpăratu carte

    Turturica

    Tânără mă măritai

    Tătarul

    Tăte plugurile-și ară

    Tătă lumea-mi zice mie

U

    Uite, mamă, cânii bat

    Ursiții

    Urâtul (Alecsandri)

V

    Vai de mine, negri-s munțî

    Voinicii Bucovii

    Voinicul

    Vrăbiuța

Z

    Zburătorul (Alecsandri)

Î

    Împărate, împărate!

    În cătane m-o luat

    Însuratu-s de on an

    Înălțate împărate